In 1964 franțuzoaica Barbara pleacă să cânte în Germania fără prea mult entuziasm. Chemată la Junges Theater din orașul universitar Göttingen rămâne atât de plăcut surprinsă de primirea caldă ce i se face încât își prelungește șederea cu o săptămâna. În gradinile teatrului Junges scrie cântecul Göttingen și-l interpretează în ultima sa seară petrecută în Germania.
Am putea să vedem în Göttingen un cântec al reconcilierii. Mai ales că în 2003 cancelarul Helmut Kohl, la evenimentul care celebrează Tratatul de la prietenie franco-german semnat în 1963, a cântat ultimul vers: „Oh, să nu se întoarcă / ora de sânge și de ură …”
Atunci când a scris cântecul, Barbara nu a văzut în Göttingen un cântec politic, ci unul de dragoste.
Versuri Barbara – Göttingen
Bien sur, ce n’est pas la Seine,
Ce n’est pas le bois de Vincennes,
Mais c’est bien joli tout de meme,
A Göttingen, a Göttingen.
Pas de quais et pas de rengaines
Qui se lamentent et qui se trainent,
Mais l’amour y fleurit quand meme,
A Göttingen, a Göttingen.
Ils savent mieux que nous, je pense,
L’histoire de nos rois de France,
Herman, Peter, Helga et Hans,
A Göttingen.
Et que personne ne s’offense,
Mais les contes de notre enfance,
„Il etait une fois” commence
A Göttingen.
Bien sur nous, nous avons la Seine
Et puis notre bois de Vincennes,
Mais Dieu que les roses sont belles
A Göttingen, a Göttingen.
Nous, nous avons nos matins blemes
Et l’ame grise de Verlaine,
Eux c’est la melancolie meme,
A Göttingen, a Göttingen.
Quand ils ne savent rien nous dire,
Ils restent la a nous sourire
Mais nous les comprenons quand meme,
Les enfants blonds de Göttingen.
Et tant pis pour ceux qui s’etonnent
Et que les autres me pardonnent,
Mais les enfants ce sont les memes,
A Paris ou a Göttingen.
O faites que jamais ne revienne
Le temps du sang et de la haine
Car il y a des gens que j’aime,
A Gottingen, a Gottingen.
Et lorsque sonnerait l’alarme,
S’il fallait reprendre les armes,
Mon coeur verserait une larme
Pour Göttingen, pour Göttingen.
Mais c’est bien joli tout de meme,
A Göttingen, a Göttingen.
Et lorsque sonnerait l’alarme,
S’il fallait reprendre les armes,
Mon coeur verserait une larme
Pour Gottingen, pour Göttingen.
