La Mer Avalée depășește lejer granițele pop-ului și se îndreaptă către nu folk, art pop, jazz și electronica. Vocea seducătoare a lui Agnès Gayraud apare în prim plan în orice secundă a piesei, chiar și atunci când se află într-un intim pianissimo. Tobele sunt în cascadă, iar pe măsură ce întrăm în corpul piesei vocea lui Gayraud dezvăluie motive hipnotice.
Agnès reușește printr-o simplitate tulburătoare să recreeze o părticică din pop-ul actual, de fapt reușește să-l redefinească, pentru că, în fond, despre asta ar trebui să vorbim când ascultăm pop: despre creativitate și nu despre repetitivitate.
Foto: www.ouest-france.fr
