O fată plus un băiat plus melancolie egal emoție. Ne plac comparațiile și tocmai de asta forțăm una. Poom seamănă, la modul ideal, cu duetul Stela Enache – Florin Bogardo. Găsim aceeași lascivitate, cam aceleași completări vocale, ea foarte muzicală, el mai degrabă vorbit – șoptit. Camille și Siegfried fac un slalom superb printre melancolie, euforie și nostalgie, iar influențele lor vin mult mai din spate (sigur că nu au auzit de Enache – Bogardo) și putem spune că mixtura lor este puternic influențată de clasicii francezi ca Georges Brassens, de exmplu.
De fapt, Poom rescrie într-un registru modern cam tot parcursul melancolico sentimental al muzicii “lejere” franceze.
POOM // De la Vitesse à l’Ivresse
