Spiritul de revoltă francez este mai sărac odată cu dispariția lui Rachid Taha. Artistul tocmai terminase înregistrările la un nou album ce era programat să apară anul viitor, undeva prin ianuarie. Cariera lui artistică a început în 1982, a fost într-o continuă creștere și s-a diversificat mereu ca stil abordat. Rezultatul este un amestec greu de definit, când spre rock, când spre world, când spre chanson, electro sau rai. Greu de definit amestecul și în același timp atât de particular, foarte greu comparabil cu orice altceva. Franța are de azi o voce în minus la capitolul activism, pentru că în esență muzica și versurile lui Taha erau o arma împotriva rasismului, sexismului, homofobiei și a conformismului.
https://www.youtube.com/watch?v=A5wVZ-W3dNw
Foto: http://musique.rfi.fr Edmond Sadaka