Octombrie a fost o lună foarte bună, iar alegerile pentru lista scurtă sunt pur și simplu splendide. Delgres este în antiteză perfectă cu Vendredi Sur Mer, Indochine cu Carla Bruni și Louane cu MC Solaar. Avem varietate, avem tendințe actuale, avem text, avem rădăcini. Avem muzică.
VENDREDI SUR MER // Larme à Gauche
Charline Mignot este tânăra din spatele proiectului Vendredi Sur Mer. O tânără din Elveția, care și-a făcut debutul în lumea artistică ca fotograf colaborator, în special cu casa Hermes. De trei ani se ocupă și de muzică, la început doar pentru a ilustra fotografiile și filmările pe care le făcea. O întâlnire magică cu viitorul său manager a făcut ca lucrurile să se accelereze, acesta a împins-o practic din spate și a presat-o să-și definească un stil al său. Rezultatul este unul încântător, un electro pop melancolic și poetic. Piesele Charlinei învită la visare iar Larme à Gauche combină pop-ul sintetic al anilor 80 cu ecouri de Serge Gainsbourg.
DELGRES // Mo Jodi
Suntem în fața unuia dintre cele mai bune proeicte muzicale franceze, iar granițele trebuie lărgite neapărat. Sigur că vom compara, sunt lucruri de evidentă inspirație (toată lumea se repede către The Black Keys), dar mixul între atâtea culturi muzicale diferite este făcut aproape la perfecțiune. Rezultatul este o muzică musculoasă, crudă, brută, aparent neprelucrată, care te conectează la rădăcini africane, la blues-ul din New Orleans și la cultura caraibeană. Muzica lor este precum o călătorie, cu punct de plecare Louisiana, care trece prin Guadelupe, traversează oceanul, trece prin Capul Verde și Tenerife și se oprește la Paris. Mo Jodi este un omagiu adus de liderul trupei unui strămoș de al său, Louis Delgrès. Toată furia asta încapsulată în aproape patru minute de muzică este dată de doar trei instrumente chitară, sousaphone (un soi de tubă, de unde și sunetul de bass) și tobă.
INDOCHINE // Song For A Dream
Indochine surprinde prin lansarea “Song For A Dream”. Trupa și-a schimbat puțin strategia, aceea de a lăsa trei – patru luni între două piese single. Acum revine după numai două cu o piesă puternică și foarte bine acceptată de radiourile franceze. “Song For A Dream” este una dintre cele mai apreciate piese de pe noul album, “13”, dar atracția ei stă și-n videoclip, destul de brutal, dur, dar desfăsorarea evenimentelelor din micul film ne dă ideea mesajului: un cântec despre viață, dragoste și libertate.
LOUANE // Midi sur Novembre feat. JULIEN DORÉ
Poate unul dintre cele mai bune duete ale acestui an. Combinația vocilor este superbă și complementară. Louane are o voce mieroasă și clară, Doré se află la polul opus. Vocea lui este răgușită de parcă ar fi înghițit nisip și lasă mai mereu impresia că nu este nativ și cântă cu un ușor accent. “Midi sur Novembre” reprezintă reîntâlnirea celor doi, ei au mai colaborat la piesa “Nuit Poupre”. Stilul piesei este lejer, se încadrează foarte bine dance pop cu ușoare tușe electro.
MC SOLAAR // Les Mirabelles
MC Solaar lovește din plin cu noul său disc, ‘Géopoétique’, unul foarte angajant, dens și bogat în subiecte actuale. Discul vine după 10 ani de pauză luată de artist, timp în care, spune el, și-a permis luxul să trăiască. Din punct de vedere stilistic discul este bogat, combină jazz-ul, cu rap-ul, cu pop-ul, cu muzica africană și funk-ul. Mesajul este și el la înâlțimea cu care Claude ne-a obișnuit, istorie, autocritică și, evident, stilul propriu pe care-l putem numi liniștiți, ‘solarian’. Les Mirabelles este una dintre nestematele discului ăsta și spune povestea unui sat din Franța, mort în primul război mondial (sunt câteva zeci de sate în Franța depopulate complet după primul război mondial).
CARLA BRUNI // Highway To Hell
Carla Bruni dă dovadă de curaj când strânge într-un album de cover-uri piese din registre atât de diferite. În cel mai nou disc al său nu se sfiește să alăture Depeche Mode cu AC/DC, cu The Rolling Stones, cu ABBA sau Henry Mancini. Pentru că piese vin de la artiști atat de diferiți, Carla le-a dat un numit comun și supus aceluiaș tratament: aranjamente jazzy, voce afumată de tutun și o detașare imperială. Albumul ăsta umple un gol și rezolvă o frustrare a Carlei: în ultimii 20 de ani a încercat fără succes să scrie versuri în engleză. Așa că a rezolvat în alt fel dorința de a cânta în engleză.
