Luna decembrie a fost la fel de diversă și eclectică, așă că ne-am bucurat din nou din cauza dificultății de a alege doar șase piese dintre cele prezentate. Pentru decembrie am ales inovația, Cabaret Contepporain și
Hervé sunt cel mai bun exemplu, dar și veteranul M, care s-a îndreptat către un stil ce nu-i era atât de familiar.
CABARET CONTEMPORAIN // La Chambre Claire
Cabaret Contemporain definește aproape perfect magia. Cinci muzicieni ce cântă la instrumente acustice, dar care împreună scot sunete electronice. Pare o farsă, dar nu este. Este puțină magie. Tehnicile pianului preparat (adică un pian ale cărui sunete au fost alterate plasând diferite obiecte între coarde) se transmit și către celelalte instrumente ale trupei: chitară, contrabass sau baterie. Rezultatul este de o bogăție imensă și este un amestec de muzici actuale dintre care se distanțează și evidențiază krautrock, minimal și tehno.
Magnifique este un cântec șugubâț, vioi și foarte fredonabil. Juniore reușește să trezească nostalgie în noi prin ambianța făcută de ritmurile anilor ‘60. Trupa încorporează în același cântec și parfum de Ennio Morricone, și Francoise Hardy, și John Barry, și ceva urme de synth pop timpuriu. Piesa pare o contrucție bricolată cu meșteșug și reflectă destul de fidel imaginea de ansamblu a pop-ului din ultimele patru decade.
Supercherie ne arată cum trec anii aproape neobservați. Albumul este așteptat din 2012. M (Matthieu Chédid) revine în acest sfârșit de an cu un nou album, cel de al șaselea, ‘Lettre infinie’. M face această revenire cu un cântec groovy și funky. ‘Superchérie’ este corealizat de Thomas Bangalter, jumătatea duo-ului Daft Punk, și asta se simte din plin. Bass puternic, chitară săltăreață, melodie funky numai bună pentru ringul de dans și un refren foarte ușor de reținut pe al cărei refren cântă propria fiică.
Hervé, iată un nou nume ce trebuie reținut. Într-un viitor destul de apropiat el poate exploda în Hexagon și poate bulversa cam toată piața muzicală din Franța. Inițial a făcut parte din proiectul anglo francez Postaal, apoi s-a rupt și s-a lansat în acest proiect ambițios. ADN-ul său muzical reflectă multe influențe, multe dintre ele fiind la poli opuși. ‘Va piano’ oferă un bun exemplu despre această dualitate muzicală de tip plus – minus sau de nord – sud. Începutul de chanson se transformă într-un amplu beat de drum’n’bass.
Stilul lui Berger este un hibrid. Două stiluri diferite, electronica și muzica vag psihedelică, sunt ingemănate într-o armonie delicată. Umblă vorba că Flavien a început să compună după ce a jucat la Playstation jocul Music 2000. Compozițiile sale de început seamănă mai degrabă cu design-ul sonor, fac pentru care le și regăsim drept coloane sonore pentru instalații de artă. Castelmaure poartă numele unui vin pe care Flavien l-a băut în timp ce compunea piesa. Cântecul vorbește despre schimbări, călătorii în timp, forme de non comunicare și îmbracă (și cu ajutorul clipului) forma unei mici odiesei interstelare.
Blow este unul dintre cele mai anglo proiecte din Franța. De la folosirea englezei ca vehicul de comunicare până la stilul ales și producția pieselor. Nimic nu i-ar putea separa de Imagine Dragons, ba pe alocuri sunt mai inspirați în refrene și subtilități de producție. Stilul lor glisează, preferințele lor de asemenea, între pop, rock și electro. Pașii lor au fost firești, după 2 ep-uri primite cu entuziasm de critică și public, a urmat albumul ‘Vertigo’, un disc entuziasmant. O trupă speldidă ce poate avea un viitor magnific.
